Bine ati revenit pe blogul meu!
Astazi as vrea sa va povestesc cum am intrat eu in lumea handmade.
Desi nu am fost chiar straina de lucrul facut cu mana,tinand cont ca am fost crescuta de o bunica croitoreasa iar parintii mei au lucrat tot in domenii asemanatoare (tata tamplar iar mama a fost tesatoare in ultimii ani pana la pensie),habar nu am avut ca se numeste HANDMADE. Am fost de mica atrasa de astfel de indeltniciri,de cand mergeam la Clubul Copiilor la cursuri de pian dar eu eram cu ochii doar in clasa vecina unde se tinea cursuri de lucru manual. Degeaba se chinuia bietul om sa imi explice gamele,pedalele ca eu nu am priceput nimic.Chiar nimic! Eu voiam sa ma duc dincolo unde erau razboiaie de tesut mici,unde fetele tricotau,crosetau,coseau pe etamina iar baietii trageau de zor din traforaje. Pana la urma am renuntat la cursuri si m-am dus acolo unde ma tragea inima. Nu va povestesc cat de furios si dezamagit a fost tata cand a aflat. Voia sa fiu o cantareata nu o tesatoare... :-))).
Desi dupa terminarea liceului am dobandit o meserie care nu are legatura cu lucrul manual,eu am ales sa lucrez in croitorie. Pe de o parte pentru ca in micutul oras in care am crescut una din putinele variantele disponibile pentru femei era sa lucreze in micile confectii care aparuse ca ciupercile dupa ploaie in anii '90. Asa ca am ales sa lucrez in croitorie pentru ca imi placea meseria asta. Nu e nici grea dar nici usoara.Dar haideti sa va povestesc cum a inceput totul:
Totul a inceput in iarna lui 2012 prin ianuarie cand tocmai ce aflasem ca sunt insarcinata pentru a doua oara. Trecusera 9 ani de la ultima sarcina si vestea ca voi fi din nou mama m-a zapacit de tot. Bineinteles ca imi doream si cel de al doilea copil si vedeam deja cati botosei si caciulite bleo,albastre,albe aveam sa ii fac din andrele. Da!Din andrele pentru ca la vremea aceea crosetatul era o enigma pentru mine.
Desi aveam deja un baietel,imi doream cu ardoare ca al doilea copil sa fie tot baietel ,pentru ca ...eu la vremea aceea imi doream numai baieti. Aveam eu in cap ideea ca barbatii isi doresc flacai si se simt mandri sa se laude cu odoarele lor. Mai tarziu aveam sa imi dau seama ca ma inselam amarnic dar...asta e o alta poveste.
Si asa am dat iama intr-un magazin ,gen mercerie (locuiam in Italia atunci) si mi-am cumparat cateva gheme de lana si o pereche de andrele. Ajunsa acasa m-am pus repede pe tricotat. Am facut in cateva ore o caciulita cu colt. Apoi o pereche de botosei. Apoi...pauza! Mi-am dat seama ca mai mult de atat nu stiu. In zadar am vorbit ore cu mama sau matusa mea la telefon sa imi explice cum se face un ploveras,ca eu eram in plop. Nu pricepeam nimic,nu intelegeam nimic.
Habar nu aveam pe vremea aceea ca exista YouTube si pentru altceva in afara de a urmari episoadele pierdute din Cireasa de pe tort sau Schimb de mame.
Necajita cum eram pentru esecul meu,am renuntat pentru moment. Apoi in martie a trebuit sa renunt la servici pentru ca duceam foarte greu sarcina,imi era rau in continuu si locul meu de munca nu era deloc prielnic pentru situatia in care ma aflam. Asa ca fiind casnica,aveam timp liber cat cuprinde.
Eu am fost toata viata o persoana foarte activa si am lucrat mereu,inca din clasa a 12-a de liceu. Chiar si cat am fost insarcinata cu primul copil,am lucrat pana in ultimile zile. Asa ca situatia asta de a sta acasa nu imi convenea deloc. Incepusem sa devin uracioasa si ma plangeam toata ziua de cate ceva. Asa ca sotul meu,satul de smiorcaielile mele mi-a zis sa caut o activitate care sa ma atraga ,sa imi gasesc un hobby care sa imi tina mintea ocupata. Cum eram fan Cireasa de pe tort dar o bucatareasa de clasa medie am inceput sa caut cumva sa imi imbunatatesc meniul de gatit. Si am inceput sa caut retete si sa le incerc. Nu are rost sa va povestesc de cate ori am ars prajiturile sau am aruncat coca pentru ca nu crescuse...
Dupa o vreme auzisem eu ca sunt retete video. Si am inceput sa le caut pe YouTube. Si tot sarind de la o reteta la alta ,dau de un tutorial al celor de la Auntie's Beads. Era un tutorial la un inel facut handmade. Asa de mult mi-a placut acel video ca am inceput sa caut cat mai multe tutoriale de ale lor. Apoi incet incet am descoperit alti YouTuberi si petreceam ore in sir uitandu-ma la diferite tutoriale.
Insa doar ma uitam. Ma relaxa mult sa ma uit la acest gen de video-uri. Din pacate ma intrista ca erau toate in limba engleza,italiana,etc. In limba romana erau foarte putine. si nu prea erau tutoriale,doar o insiruire de imagini.
Asa au trecut cateva luni. Eu m-am intors acasa in Romania sa nasc,pentru ca auzisem ca,desi conditiile in spitalele din Italia erau mai bune decat cele din Romania,calvarul documentatiei de dupa era mult mai mare. Noi oricum nu aveam de gand sa ramanem acolo.Sotul meu avea un contract de munca ca asistent medical care urma sa se incheie in decembrie 2012 si nu se stia sigur daca il va mai reinoii,asa ca am decis ca eu sa ma intorc acasa si sa nasc.
La cat de mult imi doream eu un baietel,la ecografia de la 5 luni,medicul ginecolog mi-a dat o veste trasnet. Urma sa avem o fetita.Asa ca ghemele mele bleo verzi...au ramas nefolosite. La fel si caciulita si botoseii.
Dupa ce m-am reintors in tara si am nascut fetita nu prea am mai avut timp sa ma gandesc la tutorialele pe care le urmaream cu atata drag. Aveam alte preocupari.
In septembrie 2013 sotul meu,care se intorsese acasa in decembrie,m-a anuntat ca pleaca iar. De data asta in Germania. Aveam sa raman singura cu 2 copii din care micuta noastra avea un an si o luna si facea numai nazbatii. El a plecat,eu am ramas. Si cum eram singura am reinceput sa ma uit la clipurile mele preferate. Numai ca de data asta...am decis sa iau taurul de coarne.
Am zis ca e momentul sa incerc si eu ce fac fetele alea acolo ca am si eu 2 maini si parca nici nu parea asa greu. Am cautat pe net si mi-am luat de pe www.samargelim.ro un kit pentru incepatori care avea in el 3 clesti,cateva margele,cateva incuietori pentru bratari,tortite pentru cercei etc...
Cand am primit pachetul acasa,parca aveam in mana nave cosmice asa ca mi-a trebuit putin sa ma lamuresc ce si cum. Prima mea bratara a fost doar o insiruire de margele de nisip dar pe care am purtat-o foarte mult si inca o mai am,dar pe care o pastrez doar ca amintire
Apoi am facut tot felul de cercei,bratari,simple si eram tare incantata de isprava mea.
Incet incet am incercat sa trec la o etapa mai sus sa fac ceva mai complicat ,apoi am testat margelutele delica,miyuki,supeduo.
Locuind in Romania intr-un oras mic care nu avea un magazin de hobby,nu aveam foarte multe materiale de creatie. Apoi am plecat in Germania dupa sotul meu si imi amintesc ca am pus toate materialele mele intr-o gentuta de farduri. :-)))
Aici in orasul in care locuiesc sunt multe magazine de hobby si culmea ca sunt amplasate numai in drumul meu. Acum nu stiu daca eu merg doar pe unde sunt ele sau ele sunt pe unde merg eu dar cert e ca de cate ori ies in oras trebuie sa vin cu ceva acasa.
Revenind la toamna lui 2013 cand am inceput sa fac bijuterii simple pentru mine...pe vremea aceea habar nu aveam ce comunitate mare de oameni talentati se afla in Romania. Nici macar nu stiam ca aceasta pasiune se numeste HANDMADE.
Facand aceste mici creatii,ma simteam buricul pamantului. Insa ,chiar si asa nu prea ma laudam cu pasiunea mea. Cateva saptamani mai tarziu am descoperit ca o colega de munca a sotului meu care era prietena si cu viitoarea mea cumnata,avea aceeasi pasiune ca si mine si incet incet ne-am imprietenit si am deschis o pagina impreuna. Si tot prietena se ocupa si de micile noastre vanzari.
Apoi eu am plecat in Germania,am descoperit tattingul,apoi decoupage-ul apoi ...crosetatul.
Curioasa cum sunt din fire,nu a fost tehnica pe care sa o descoper si sa nu o incerc. Am incercat de toate:fimo,quilling,decoupage,tatting,beading,embrodery.. Ce am vazut nou,de toate am incercat.
Se zice ca cine incepe 10 lucruri nu termina niciunul! Asa o fi!Nu contrazic pe nimeni!
Eu le-am incercat sa vad care imi place mai mult. Si la final am ajuns la concluzia...ca tot crosetatul imi place. Nu toate tehnicile m-au atras,dar din putinele care au facut-o am incercat sa invat cat mai mult. Si nu stiu tot. Poate nici nu o sa stiu vreodata tot in ceea ce priveste o tehnica sau alta dar cat traim invatam...
Cam asta e pe scurt povestea intalnirii mele cu handmade-ul. Am vrut sa va povestesc pentru ca in diferite discutii , unele fete imi zic ca sunt incepatoare,ca sunt tematoare ca nu o sa razbeasca. Toate am fost candva la inceput. Toate am invatat incet incet cu sau fara ajutor. Fiecare are talentul ei si indemanarea ei.
Intrand in lumea asta minunata am avut ocazia sa cunosc persoane foarte talentate. Cu unele din ele am legat prietenii frumoase si sunt mandra de asta.
Eu nu ma consider perfecta,pentru ca nu sunt! Nu critic pentru ca si eu am defecte! Nu cert pe nimeni pentru ca si eu am gresit! Si nu invidiez pe nimeni pentru ca am invatat de la viata ca daca vrei,poti ajunge si tu la acel nivel.Chiar mai sus!
Sper ca v-a placut povestioara mea,iar daca raspunsul vostru e DA atunci lasati-mi un comentariu sau povestiti si voi cum ati intrat in Lumea Handmade.
Daca vreti sa va povestesc despre aventura mea in lumea YouTube ,trebuie doar sa cereti si eu o sa va povestesc...
Atat pentru astazi! Pana data viitoare va doresc sa fiti creative si v-am pupapt!
LA REVEDERE!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu