...Ma simt ca un fluture de noapte care a alergat bezmetic prin întuneric pana a zărit-o pe ea. O lumina calda și primitoare care m-a primit in strălucirea ei fără pretenții ,fără obligații,fără sa îmi ceara nimic in schimb. Eram un fluture mic și speriat. Ea m-a înconjurat cu dragoste cu bunătate și mi-a arătat calea cea buna și dreapta.
Când am zburat mai departe de ea sa îmi găsesc sufletul pereche ,ea,lumina mea draga ,nu s-a oprit din luminat. A strălucit și mai tare ,sa pot vedea eu ,fluture zănatic,drumul înapoi....
Acum , când strălucirea ei a pălit și lumina mea Draga abia pâlpâie ,eu disperat încerc sa o protejez cu aripile ca nu cumva un vânt rătăcit sa o stânga de tot. Însă știu ca acel vânt netrebnic nu va renunța și tot o va gasi . Și atunci? Ce voi face eu in întuneric? Voi alerga bezmetic din nou,neobosit pana intr-o zi când o voi regăsi transformată intr-o stea . O stea strălucitoare ,cu lumina calda...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu